calauzire
CĂLĂUZÍRE s.f. (Rar) Acţiunea de a călăuzi; îndrumare. [Pr.: -lă-u-] – V. călăuzi.
CĂLĂUZÍRE s. 1. v. îndrumare. 2. iniţiere, intro-ducere. (~ cuiva într-o profesiune.)
călăuzíre s. f. (sil. -lă-u-), g.-d. art. călăuzírii
CĂLĂUZÍRE s.f. (Rar) Acţiunea de a călăuzi; îndrumare. [Pr.: -lă-u-] – V. călăuzi.
CĂLĂUZÍRE s. 1. v. îndrumare. 2. iniţiere, intro-ducere. (~ cuiva într-o profesiune.)
călăuzíre s. f. (sil. -lă-u-), g.-d. art. călăuzírii
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro