calafat
CALAFÁT s.n. Câlţi sau cârpe destrămate îmbibate cu catran, cu care se astupă crăpăturile la bordajele şi la punţile de lemn ale navelor. – Din tc. kalafat.
CALAFÁT s. v. chingă, stinghie.
calafát s. n.
CALAFÁT n. Material alcătuit din câlţi sau cârpe destrămate şi îmbibate cu smoală, cu care se etanşează bărcile şi punţile navelor. /<turc. kalafat
calafát (-turi), s.n. – Cîlţi îmbibaţi cu catran cu care se astupă crăpăturile navelor. Tc. kalafat „călăfătuire“, sau ngr. ϰαλαφίτης, ambele din it. calafatare (Roesler 594; Lokotsch 720; Ronzevalle 129); cf. fr. calfeutrer, sp. calafatear, şi, pe de altă parte, bg. kalafat. Sec. XVII; a dat numele oraşului Calafat. – Der. cal(a)fătui, vb. (a astupa cu calafat găurile).