calaf
calăf, (călăf, călấf), calăfuri, s.n. (înv.) toc (pentru ciubuc).
căláf (-furi), s.n. – Garnitură din perle, fir aurit sau tafta, folosită la vechile pipe orientale. – Var. calîf, chilîf (înv.). Tc. kilif (Şeineanu, II, 81); cf. alb. kilif, bg. kalăf, sb. kalif. – Der. încălăfa, vb. (a împodobi cu perle).