cainosenie
CÂINOŞÉNIE s.f. Câinie. – Câinos + suf. -enie.
CÂINOŞÉNIE s. v. asprime, barbarie, bruta-litate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie.
câinoşénie s. f. (sil. -ni-e), art. câinoşénia (sil. -ni-a), g.-d. câinoşénii, art. câinoşéniei