caimea
caimeá, caiméle, s.f. (înv.) notă, scrisoare oficială, bancnotă turcească.
caimeá (-éle), s.f. – 1. Scrisoare, înştiinţare, comunicare. – 2. Bancnotă turcească. – Mr. căime. Tc. kayime (Şeineanu, III, 25; Ronzevalle 131), cf. bg. kaime.