cacosmie
CACOSMÍE, cacosmii, s.f. (Med.) Deficienţă constând în perceperea exagerată a mirosurilor urâte. – Din fr. cacosmie.
cacosmíe s. f., art. cacosmía, g.-d. cacosmíi, art. cacosmíei
CACOSMÍE f. med. Percepere a unui miros urât, care poate fi subiectivă (în afara unei excitaţii senzoriale) sau provocată de o afecţiune (nazală, bucală etc.). /<fr. cacosmie
CACOSMÍE s. f. percepere a oricărui miros ca un miros fetid. (< fr. cacosmie)
CACOSMÍE s.f. Percepere exagerată a mirosurilor urâte. [Gen. -iei. / < fr. cacosmie, cf. gr. kakos – rău, osme – miros].