caciur
CÁCIUR, -Ă, caciuri, -e. s.m., adj. (Miel) cu blăniţă de culoare neagră pe trunchi şi brumărie pe bot, urechi, labe şi coadă. – Et. nec.
cáciur/căciúr adj. m., s. m. (sil. -ciur), pl. cáciuri/căciúri; f. sg. cáciură/căciúră, pl. cáciure/căciúre
căciúr v. caciúr
CÁCIUR ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre miei) Care are blană de culoare neagră pe corp şi brumărie pe bot, urechi, coadă şi extremităţile picioarelor. [Sil. ca-ciur; Acc. şi caciúr] /Orig. nec.