cabaz
CABÁZ, cabazi, s.m. (Înv şi reg.) Om poznaş, glumeţ. – Din tc. [hok]kabaz.
CABÁZ s. v. bufon, iluzionist, măscărici, paiaţă, prestidigitator, scamator.
cabáz s. m., pl. cabázi
cabáz (-zi), s.m. – Bufon, paiaţă. Tc. hokkabaz (Şeineanu, II, 69; Lokotsch 880). Înv. – Der. cabazlîc, s.n. (glumă) din tc. hokkabazlik (Roesler 593).