DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

basbuzuc

Ads by Google:

BAŞBUZÚC, başbuzuci, s.m. Ostaş voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă şi grosolană, care încalcă regulile de convieţuire socială. – Din tc. başibozuk „trupe neregulate“.

başbuzúc s. m., pl. başbuzúci

BAŞBUZÚ//C ~ci m. 1) (în evul mediu) Voluntar fără soldă, în armata turcească, care trăia din jaf. 2) fig. Om care încalcă în mod grosolan legile de convieţuire socială. /<turc. başi bozuc

başbuzúc (-ci), s.m. – Ostaş voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanţă ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – Var. başibuzuc. Tc. başibozuk „neregulat“ (Şeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk. – Der. başbuzuceşte, adv. (cu cruzime); başbuzucie, s.f. (cruzime).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten