acromicrie
ACROMICRÍE s.f. Stare patologică manifestată prin oprirea din creştere a capului şi a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al hipofizei. – Din fr. acromicrie.
acromicríe s. f. (sil. -cro-, -cri-), art. acromicría, g.-d. acromicríi, art. acromicríei
ACROMICRÍE s.f. (Med.) Sindrom glandular provocat de insuficienţa secreţiei hormonului de creştere al hipofizei, caracterizat prin dezvoltarea insuficientă a extremităţilor şi a craniului. [Gen. -iei. / < fr. acromicrie, cf. gr. akron – extremitate, mikros – mic].
ACROMICRÍE s. f. stare anormală prin insuficienţa secreţiei hormonului de creştere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităţilor şi a craniului. (< fr. acromicrie)