acreditare
ACREDITÁRE, acreditări, s.f. Acţiunea de a acredita. ♢ Scrisori de acreditare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic. – V. acredita.
acreditáre s. f. (sil. -cre-) → creditare
ACREDIT//ÁRE ~ări f. v. A ACREDITA. ♢ Scrisoare de ~ document oficial prin care se confirmă împuternicirea unui agent diplomatic de a reprezenta un stat în relaţiile cu alt stat. /v. a acredita
ACREDITÁRE s.f. Acţiunea de a acredita. ♢ Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotenţiar. [< acredita].
ACREDITÁRE s. f. acţiunea de a acredita. o scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic. (< acredita)