acordor
ACORDÓR1, acordoare, s.n. Unealtă care serveşte la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.
ACORDÓR2, acordori, s.m. Persoană care se ocupă cu acordarea şi repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.
ACORDÓR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.)
acordór (persoană) s. m., pl. acordóri
acordór (instrument) s. n., pl. acordoáre
ACORDÓR2 ~i m. Persoană care acordează şi repară instrumente muzicale. /<fr. accordeur
ACORD//ÓR1 ~oáre n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. /<fr. accordoir
ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].
ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].
ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)
ACORDÓR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)