acolo
ACÓLO adv. În acel loc (relativ) îndepărtat (de cel care vorbeşte); în alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepoziţii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam în locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Într-acolo = spre acel loc, spre direcţia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Până acolo... = până la situaţia..., la împrejurarea (care depăşeţe limita îngăduită)... ♢ Expr. (Reg.) (Pân') pe-acolo = peste măsură, din cale-afară (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau în mână etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar în momentul de faţă)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gând! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce mă priveşte, ce avantaj am din asta? [Acc. şi acoló] – Lat. eccum-[i]lloc.
Acolo ≠ aici
ACÓLO adv. (pop.) colo, (prin Transilv.) acoace. (S-a dus imediat ~.)
acólo (în acel loc) adv.
ACÓLO adv. (în opoziţie cu aici) În acel loc. De ~. Pe ~. ♢ Fugi de ~! ce tot spui? vorbă să fie! da de unde! /<lat. eccum[i]lloc
ACÓLÓ adv. În acel loc Var. acoló, cólo, coló, (a)coloşa -Din mr. Ac(u)ló, istr. Colo, lat. Eccum illöc
acóló, adv. În acel loc. – Var. acoló, cólo, coló, (a)coloşa. Mr. ac(u)ló, istr. colo. < Lat. *eccum illōc (Philippide, Principii, 92; Puşcariu 15; Candrea-Dens., 12; REW 4270; DAR); cf. comel. kiló (Tagliavini, Arch. Rom., X, 127), v. fr. illuec, leonez. alló, allú.