acin
ACÍN, acine, s.n. Mică dilataţie, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.
acín s. n., pl. acíne
ACÍN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].
ACÍN s. m. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)