aci
ACÍ adv. v. aici.
ací adv. (în special în expr.: aci...aci, cât pe-aci, de aci înainte/de aici înainte)
ACÍ adv. 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela Var. acia, acile(a), acice(a) -Din mr. Aţia, istr. Ţia, lat. Eccum hĭc
ací, adv. – 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela. – Var. acia, acile(a), acice(a). Mr. aţia, istr. ţi(a). Lat. *eccum hῐc (Puşcariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); cf. it. qui, engad. (a)qui(a), v. prov., cat., sp., port. aqui, fr. ici. Pentru varianta acice, Puşcariu 13 propune *eccum hicce; însă poate fi unul din multele rezultate ale întîlnirii lui aci cu aici. – Der. aciaşi, adv. (înv., în acelaşi loc; în acelaşi timp), cu -şi, cf. acelaşi.
ací, adv. – 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela. – Var. acia, acile(a), acice(a). Mr. aţia, istr. ţi(a). < Lat. *eccum hῐc (Puşcariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); cf. it. qui, engad. (a)qui(a), v. prov., cat., sp., port. aqui, fr. ici. Pentru varianta acice, Puşcariu 13 propune *eccum hicce; însă poate fi unul din multele rezultate ale întîlnirii lui aci cu aici. – Der. aciaşi, adv. (înv., în acelaşi loc; în acelaşi timp), cu -şi, cf. acelaşi.
ACI s. m. (Ban.) Tîmplar. Faber lignarius. Acs. Ats. LEX. MARS., 224. Etimologie: magh. ács. Cf. a s t a l o ş, t e s l a r.