acetonurie
ACETONURÍE s.f. Prezenţă a acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniţie etc. – Din fr. acétonurie.
acetonuríe s. f. (sil. mf. -ton-), art. acetonuría, g.-d. acetonuríi, art. acetonuríei
ACETONURÍE f. Prezenţă a acetonei în urină (întâlnită în diabet, în stările de inaniţie etc.). /<fr. acétonurie
ACETONURÍE s.f. (Med.) Prezenţa acetonei în urină. [Gen. -iei. / < fr. acétonurie, cf. fr. acétone – acetonă, gr. ouron – urină].
ACETONURÍE s. f. prezenţa acetonei în urină. (< fr. acétonurie)
!acetonuríe (-to-nu-/-ton-u-) s. f., art. acetonuría, g.-d. acetonuríi, art. acetonuríei