acceptor
ACCEPTÓR, acceptori, s.m. (Fiz.) Atom trivalent care introdus într-un semiconductor primeşte electroni de la un atom din reţeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur.
acceptór adj. m., s. m., pl. acceptóri; f. sg. şi pl. acceptoáre
ACCEPTÓR s.m. Atom, grup de atomi sau de ioni cu învelişul electronic exterior incomplet. [Pron. ac-cep-. / < fr. accepteur].
ACCEPTÓR, -OÁRE s. m. 1. (atom) capabil a primi electroni suplementari. 2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă. (< fr. accepteur)