acastau
ACĂSTĂU s. v. spânzurătoare.
ACĂSTĂU, -téie s.n. 1. Spânzurătoare 2. Persoană înaltă, prăjină -Din mag. Akasztó „care atârnă“
acăstắu (-téie), s.n. – 1. Spînzurătoare. – 2. Persoană înaltă, prăjină. < Mag. akasztó „care atîrnă“ (DAR). În Trans.