acarce
ACARCE pron. nehot. (Criş., Trans. SV) Orice. Unul crede că e slobod acarce a mînca. N. TEST. (1648). Poţi luoa acaru-ce de furat pre banii tăi cei buni. C 1692, 506r; cf. C 1692, 504v, 517r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + ce. Vezi şi acar, acarcare.