acar
ACÁR, acari, s.m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acţionare a acelor de macaz şi asigură întreţinerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar.
ACÁR s. macagiu. (~ la căile ferate.)
acár (persoană) s. m., pl. acári
acár (obiect) s. n., pl. acáre
ACÁR2 ~i m. Muncitor la calea ferată care manipulează acele; macagiu. /ac + suf. ~ar
ACÁR1 ~e n. Cutiuţă de păstrat ace, aţă şi alte obiecte necesare la cusut; acarniţă. /ac + suf. ~ar
ACAR conj. (Ban., Criş., Trans. SV) Deşi, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste vie şi tînără, ea-şi dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akár. Vezi şi acarcare, acarce. Cf. b a t î r.