abtinea
ABŢINEÁ vb. II. v. abţine.
ABTINEÁ vb. A se stăpâni, a se re ine -Din fr. Abstenir
abţíneá (-n, -út), vb. – A se stăpîni, a se reţine. Format de la ţinea, după paralelismul cu fr. tenir-abstenir. – Der. (din fr.) conservă grupul bst: absenţiune, s.f.; abstenţionist, s.m.; abstinent, adj.; abstinenţă, s.f.