abstinent
abstinént, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică abstinenţa. (< fr. abstinent, lat. abstinens)
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care îşi impune restricţii de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.
abstinént s. m., pl. abstinénţi
ABSTINÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care se abţine de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură şi alte necesităţi. Om ~. [Sil. ab-sti-] /<fr. abstinent, lat. abstinens, ~ntis
ABSTINÉNT, -Ă s.m. şi f. Om cumpătat, sobru la mâncare şi mai ales la băutură; cel care se abţine de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens].