absolvire
ABSOLVÍRE, absolviri, s.f. Acţiunea de a absolvi şi rezultatul ei; absolvenţă. – V. absolvi.
ABSOLVÍRE s. 1. absolvenţă, isprăvire, terminare. (~ unei şcoli.) 2. cruţare, iertare, scutire. (~ de o obligaţie.)
absolvíre s. f. → solvire
ABSOLVÍRE s.f. Acţiunea de a absolvi şi rezultatul ei; absolvenţă. [< absolvi].