absolventa
ABSOLVÉNŢĂ, absolvenţe, s.f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învăţământ; absolvire. – Din absolvent.
absolvénţă s. f. absolvire (1). (< absolvent + -enţă)
ABSOLVÉNŢĂ s. v. absolvire.
absolvéntă s. f., pl. absolvénte
absolvénţă s. f., pl. absolvénţe
ABSOLVÉNŢĂ s.f. Terminare a unei forme de învăţământ; absolvire. [< absolvent].