abrogativ
abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif)
abrogatív adj. m., pl. abrogatívi; f. sg. abrogatívă, pl. abrogatíve
ABROGATÍV, -Ă adj. Care urmăreşte abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif].
abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif)
abrogatív adj. m., pl. abrogatívi; f. sg. abrogatívă, pl. abrogatíve
ABROGATÍV, -Ă adj. Care urmăreşte abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif].
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro