abjudecare
ABJUDECÁRE, abjudecări, s.f. Acţiunea de a abjudeca şi rezultatul ei. – V. abjudeca.
abjudecáre s. f. → judecare
ABJUDECÁRE s.f. Acţiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentinţă judecătorească. [< abjudeca].