abecedar
ABECEDÁR, abecedare, s.n. Manual elementar pentru învăţarea scrisului şi a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ♢ Fig. Carte care cuprinde noţiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarium, fr. abécédaire.
abecedár s. n. 1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului. 2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc. (< lat. abecedarius, fr. abécédaire)
ABECEDÁR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, bucvariu, silabar.
abecedár s. n., pl. abecedáre
ABECEDÁR ~e n. 1) Manual pentru învăţarea scrisului şi cititului. 2) fig. Carte care cuprinde noţiunile elementare într-un domeniu de activitate. /<lat. abecedarius, fr. abécédaire
ABECEDAR, -re s.n. Manual elementar pentru învă area scrisului si cititului. Din abc (pronun at abecé), de unde var. ortografică ABCdar. -Din fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII)
ABECEDÁR s.n. Carte care cuprinde noţiunile elementare pentru învăţarea scrisului şi cititului. ♦ (Fig.) Primele noţiuni ale unei arte, ale unei meserii etc. [< lat. abecedarium, cf. germ. Abecedarium].
abecedár (-re) s.n. – Manual elementar pentru învăţarea scrisului şi cititului. < Fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII), din abc (pronunţat abecé), de unde var. ortografică ABCdar.
ABECEDÁR ĕ n. 1) Manual pentru învãþarea scrisului ºi cititului. 2) fig. Carte care cuprinde noþiunile elementare într-un domeniu de activitate. /<lat. abecedarius, fr. abécédaire