aba
ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziţii interogative) exprimă mirarea sau atrage atenţia cuiva când i se vorbeşte.
ABÁ2, abale, s.f. Ţesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecţionează haine ţărăneşti; dimie, pănură. – Din tc. aba.
ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină ţărănească de ~.)
abá interj.
abá s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; pl. abále
ÁBA interj. Exprimă o întrebare nuanţată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur şi simplu întrebarea. Creaţie expresivă
ABÁ, -ale s.f. Dimie, esătură groasă de lână. -Din mr., megl. abă
ABÁ, abale s.f. (înv. şi reg.) Stofă groasă de lână pentru haine ţărăneşti; dimie, pănură, suman, şiac
ába interj. – Exprimă o întrebare nuanţată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur şi simplu întrebarea. Creaţie expresivă.
abá (-ale), s.f. – Dimie, ţesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Şeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. aba – Der. abager, s.m. (persoană care fabrică sau vinde ţesături; croitor); abagerie, s.f. (fabrică sau prăvălie de ţesături); abagiu, s.m. (persoană care fabrică sau vinde ţesături).